Ce trebuie sa stim despre astm bronsic si tratarea acestuia.
Dr. Cornelia Barbu, medic primar boli interne, Spitalul Judetean Arges.

In majoritatea cazurilor, la debutul crizei de astm tusea nu este insotita de expectoratie mucoasa. Cu exceptia copiilor, care expectoreaza rar, astmaticii elimina dupa instalarea atacului sputa mucoasa abundenta. Stabilirea diagnosticului Se realizeaza prin examenul clinic si printr-o serie de investigatii de laborator ca: probele functionale ventilatorii, determinarea gazelor si pH-ului sanguin, numaratoarea de eosinofile (atunci cind sint crescute sugereaza prezenta unui factor alergic), examinarea sputei care contine de asemenea multe eosinofile, examenul radiologic pulmonar. De o deosebita importanta diagnostica si implicit terapeutica sunt testele alergologice. Trebuie identificati iritantii nespecifici (mai ales fumul de tigara), factorii de mediu ce duc la exacerbarea simptomelor, antecedentele de rinita sau istoricul familial cu privire la existenta bolilor alergice. Pentru identificarea alergenilor se practica teste cutanate, determinarea anticorpilor specifici din clasa Ig E si testele de provocare prin inhalatie bronsic. Tratamentul Un rol important in terapia astmului bronsic si prevenirea crizelor severe il joaca evitarea expunerii la factorii iritanti de mediu: praf, fum, pulberi minerale si vegetale, mucegaiuri, pene, fulgi, par de animale, umiditate si schimbari de presiune atmosferica, gaze din atmosfera poluata (SO2, NO2, ozon).

Cum se folosesc plantele medicinale; Siropurile medicinale sunt solutii extractive apoase, la
care se adauga zahar (640 g zahar la 360 g lichid).

In general, acele siropuri din plante medicinale se prepara
dizolvand zaharul intr-o solutie ce contine substantele medicamentoase sau
aromatice aflate in drog. Dizolvarea zaharului se face la rece sau la cald.
Siropul se prepara in vase smaltuite. Apa care se evapora in timpul fierberii
se completeaza cu apa fierbinte. Siropurile se strecoara fierbinti prin tifon,
direct in sticle uscate, de capacitate mica. Sticlele umplute complet se astupa
bine. Dopurile se fierb in prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost
umplute, dupa care se parafineaza si se pastreaza la rece.

Cornul este o planta care creste usor, reuseste pe orice tip de sol cu fertilitate buna sau moderata. Creste bine si pe soluri grele argiloase. Prefera un sol umed si o pozitie insorita. Este rezistent la vant si rezista de asemenea la temperaturi joase de circa 25oC.
Pana la formarea fructelor trebuie sa treaca circa 20 ani. La plantele produse din butasi fructificarea are loc mai devreme.
Semanatul se recomanda imediat ce semintele s-au maturat, in rasadnita rece sau afara pe pat nutritiv. Semintele trebuie separate de invelisul fructului deoarece acesta contine inhibitori ai germinarii. Semintele pastrate trebuie stratificate la frig pentru 3-4 luni si semanate cat mai devreme posibil in cursul anului. De asemenea, este benefica scarificarea inainte de stratificarea la frig. In cazul semintelor pastrate germinarea poate dura un timp indelungat, 18 luni sau mai mult. In momentul cand plantulele pot fi manipulate se procedeaza la repicat in vase individuale si se cresc pentru prima iarna in sera. Plantarea la locul definitiv se realizeaza primavara dupa ce a trecut pericolul ingheturilor tarzii. Se pot pregati de asemenea butasi de tulpini pe jumatate maturate, in iulie/august in rasadnita. Butasii din lemn matur al cresterilor curente anuale se pregatesc toamna in rasadnita rece.

Scumpia trebuie sa germineze primavara. Cele mai bune rezultate se obtin cu semintele usor imature sau seminte verzi, recoltate cand sunt complet dezvoltate, dar inainte de a se usca pe planta. Semintele se stratifica pentru 2-3 luni la 15oC, apoi se stratifica la rece pentru 2-3 luni. Germinarea poate fi foarte inceata, poate dura 12 luni sau mai mult la 15oC. La momentul potrivit manipularii se repica in vase individuale si plantele se cresc in rasadnita rece pentru cel putin prima iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. Semintele au o perioada lunga de viabilitate si pot fi pastrate cativa ani. Se pot pregati de asemenea butasi din lemn pe jumatate maturat, in iulie/august, in rasadnita.

Este o planta care creste foarte usor si care odata stabilizata reuseste pe soluri excesiv de umede. Tolereaza de asemenea uscaciunea. Creste bine pe soluri calcaroase, ca si pe soluri argiloase grele. Este benefica o pozitie insorita cand plantele se cresc pentru fructele lor, iar in cazul semiumbrei productia de fruce si calitatea acestora este mai redusa. Paducelul tolereaza poluarea atmosferica, este o adevarata specie de plante lemnoase care ceste bine chiar la umbra densa. Rezista la temperaturi joase, tolerand cel putin -18oC. Inainte de a incepe fructificarea trebuie sa treaca 5-8 ani, desi la pomii altoiti inflorirea are loc masiv in cel de-al treilea an. Florile au un miros neplacut, ceva asemanator pestelui stricat.
Se recomanda semanatul toamna in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Unele seminte vor germina in primvara, in timp ce probabil altele abia in anul urmator. La semintele pastrate germinarea este foarte inceata si neuniforma. Semintele trebuie stratificate la cald pentru 3 luni, la 15 oC si apoi stratificate pentru inca 3 luni la rece la 4oC. Vor trece inca alte 18 luni pentru a germina. Daca se aplica scarificarea semintelor inainte de stratificare, timpul destinat germinarii poate fi redus. Totodata, fermentarea semintelor in propria lor pulpa poate grabi procesul de germinare. O alta posibilitate este cea a recoltarii semintelor verzi (imediat ce embrionul s-a dezvoltat complet, dar inainte de intarirea tegumentului) si semanatul rapid in rasadnita rece. Daca se cresc putine plante, de preferat trecerea in vase individuale la momntul potrivit manipularii si cesterea in acestea pentru primul an. Plantarea afara se efectueaza la sfarsitul primaverii in paturi nutritive in pepiniera sau in pozitiile definitive. Pentru cazul mai multor plante, se recomanda semanatul direct afara pe pat nutritiv, dar protejat de soareci si alti daunatori consumatori de seminte. Se cresc pe patul nutritiv pana devin suficient de viguroase pentru plantare afara, dar pentru a nu se deteriora sistemul radicular nu se vor mentine in astfel de conditii pentru mai mult de doi ani.